Nu toate cărțile sunt scrise pentru a fi citite. Unele sunt scrise pentru a fi trăite. „2100” nu este un roman în sensul clasic, ci un ritual. O coborâre lentă într-o lume care seamănă teribil de mult cu ceea ce vom deveni, dar pe care încă ne prefacem că nu o recunoaștem. Este o carte care nu te ține de mână, ci te abandonează în deșertul lucidității, cu o singură întrebare în minte: ce mai rămâne din om, când omul devine inutil?
Acțiunea – dacă o putem numi așa – nu este un fir epic, ci o succesiune de revelații. Fiecare capitol, intitulat „Ultimul gând al…”, este o scurtă iluminare înaintea întunericului. Personajele nu sunt personaje. Sunt reflexii. Fărâme de gânduri, ghemuri de memorie, forme fără viitor. Nu luptă, nu fug, nu negociază. Se supun. Uneori cu oroare, alteori cu o liniște care doare mai tare decât orice țipăt.
În „2100”, lumea nu se prăbușește. Se reorganizează. Liniștit, matematic, definitiv. China a experimentat, Europa s-a topit în diversitate, iar omul… omul a fost depășit. Nu de o inteligență artificială, nu de o altă specie. Ci de un alt nivel de conștiință, care nu mai are nevoie de individualitate, de liber arbitru, de întrebări.
Există o imagine recurentă în roman care te bântuie mult după ce închizi cartea: o lumină care iese din abdomen. Nu din suflet, nu din minte – din carne. O lumină rece, impersonală, care semnalează transcenderea. E un act frumos și cumplit în același timp. Pentru că e inevitabil. Pentru că e ireversibil. Pentru că nimeni nu îl oprește.
Jurnalistul Liviu Alexa nu vrea să emoționeze. Vrea să deranjeze. Nu să-ți dea răspunsuri, ci să-ți arate cât de inutile au devenit întrebările. Este o literatură a sfârșitului, dar nu apocaliptică. Ci calmă, albă, tăcută. Un soi de Nirvana tehnologică în care omul nu mai are ce căuta.
„2100” nu e un roman pe care îl recomanzi. E un roman pe care îl dai din mână în mână, ca o avertizare. Ca un bilet către o realitate care se apropie fără grabă, dar sigură pe ea. Dacă ai curajul să-l citești, pregătește-te să îți pui întrebări pe care le-ai evitat toată viața.
Nu despre viitor. Despre tine. Despre ce ești. Și cât timp mai ai să mai fii.
Poti comanda romanul AICI
Liviu Alexa s-a născut la Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, în 31 mai 1979 și, deși trebuia să ajungă profesor de franceză, s-a făcut jurnalist de investigații, unul „rău”, semnând multe anchete devastatoare despre politicieni corupți, interlopi sau pedofili.
În 2021, a debutat ca scriitor cu o dublă lansare, cu volumul de non-ficțiune “Dumnezeu mi-a dat like pe Facebook”, dar și cu surprinzatoarea „Cum să ai orgasm în 3,5 pași”, o carte cu poezii de dragoste scrise într-un stil cu totul nou.